Nu exista repetitii in tot ceea ce simtim. Trupul trece si nu exista nici o cale de oprire dar, timpul este un dar al lui Dumnezeu… De aceea, uneori, nu stim cand si de ce, avem darul-privilegiul inexplicabil, de a incetini. Trecerea este o indreptare venita direct de la Dumnezeu si ne anunta ca suntem cam tot ceea ce putem-alegem.

Terapia Yumeiho mi-a daruit totul. Si nu exista tentatia nici unei exagerari in aceasta afirmatie. M-a readus in completa nestiinta ce are destin de imbratisare a completitudinii.

Si nu am, cu smerenia infinit de insuficienta de care sunt capabil acum, alt argument decat singurul care pare logic, uman, Divin, Simplu: terapia Yumeiho nu se termina niciodata dar se incapataneaza sa inceapa de fiecare data….

Dumnezeu ne-a daruit terapia Yumeiho. Uite asa… Uite asa face treaba Dumnezeu…pe bune. De ce? De dor, de dar, de drag, de Aia, de El(Ea)…si putem sa speculam cu o umana indragire necontenita, o explicatie care se va opri cu mult inaintea acelei Clipe in care am inteles ingenunchierea care aduce, cu necontenit zambet, cu insufletit drag, cu simpla rugaciune, o viata…a fiecaruia dintre noi, asa cum suntem in Clipa.

Iubesc terapia Yumeiho pentru ca se face in genunchi, pentru ca se face cu fruntea plecata intr-acolo de unde am venit, acolo unde ne intoarcem, in rugaciune. Iubesc terapia Yumeiho pentru ca desi nimeni nu va intelege vreodata ceea ce ne face vii, trecatori si totusi copiii si cu destin de speranta in Dumnezeu, Yumeiho ne azvarle, necrutator si fara nici un motiv care sa ne faca orgoliosi, in Simtire. Iubesc Yumeiho pentru ca imi aduce neputinta, prea mica totusi pentru o Speranta atat de mare. Iubesc Yumeiho pentru ca nu respecta legea gravitatiei. Iubesc Yumeiho pentru ca iubesc, sa mi se accelereze trecerea de nu e asa, niste oameni care mi-au schimbat viata cu fiecare Clipa pe care am petrecut-o cu ei. Iubesc terapia Yumeiho pentru ca imi este dor de repetarea, apasarea, smerenia, zbuciumul, insufletirea, necontenirea, seninatatea ce ma reconstruiesc intr-un catalog, al „meu”, de note purtatoare de libertate. Iubesc terapia Yumeiho pentru ca imi reaminteste sa nu iubesc “mai mult” pe „cineva” ci, sa iubesc mai mult, mai mult….cat ma tine ruga. Iubesc „Yumeiho pentru ca exista fara de nastere dar cu certitudini de renastere. Iubesc terapia Yumeiho pentru ca, inainte de a fi, s-a nascut ca o alta speranta spre mai binele celor ce sunt asemenea noua, fiecaruia dintre noi. Si, iubesc terapia Yumeiho pentru ca sunt atat de multe alte lucruri de scris, de facut, de simtit, de-spre ea, de-spre viata, de-si-mereu-spre Dumnezeu…

Lucian Danila
30.10. 2012