Întrebări sub provocarea autocunoașterii și introspecției în ipostaza de terapeut sau practicant Yumeiho:
Identitate și experiență profesională: În calitate de kinetoterapeut și specialist în terapii manuale, cum percepi legătura dintre cunoștințele tale profesionale și propria ta identitate? Cum influențează aceste experiențe modul în care te vezi ca individ?
O posibilă filosofie a vindecării (ipoteză de lucru, cu precizarea că certitudinea se referă la inexistența vindecării, dar se manifestă simptomatologia ameliorării stării de sănătate): Cum interpretezi procesul de vindecare dintr-o perspectivă filosofică? Există principii filosofice care stau la baza abordării tale în ceea ce privește îngrijirea pacienților?
Yumeiho și perspective orientale: Având în vedere că practica terapiei Yumeiho, o tehnică cu rădăcini în filosofia și medicina tradițională orientală, cum consideri că aceasta se integrează în viziunea ta asupra sănătății și a bunăstării? Există aspecte filosofice specifice pe care le valorifici în practica ta?
Etica în îngrijirea pacienților: Cum abordezi aspectele etice în munca ta, în special în ceea ce privește interacțiunea cu pacienții și impactul terapiei asupra lor? Există principii filosofice sau existențiale care ghidează abordarea ta etică?
Filosofia, la fel ca ipostaza de terapeut, înseamnă și reprezintă un set de procedee ce sunt necesar a fi gândite în mod individualizat. În această situație responsabilitatea și profesionalismul dobândesc exigențe superlative.
Posibile răspunsuri la dileme, interogații care ne frământă ca terapeuți.
Un sincretism eficient al terapiei Yumeiho, al pregătirii de specialitate și a empatiei ar putea oferi o abordare holistică și cuprinzătoare în furnizarea îngrijirii pacienților. Iată cum aș putea eu, practicant al terapiei Yumeiho cu 13 ani de experiență, cu suișuri și decăderi, evalua interconexiunile dintre aceste trei componente (sau mai multe):
Perspectivă holistică: Terapia Yumeiho, cu rădăcini în filosofia și medicina tradițională orientală, adesea abordează tratamentul corpului ca pe o entitate în integralitatea ei. Grefarea acestui aspect în practica terapeutului poate aduce o viziune mai cuprinzătoare asupra sănătății și bunăstării pacienților.
Pregătirea de specialitate
Cunoștințe profesionale: Pregătirea specializată aduce cu sine cunoștințe despre anatomie, fiziologie și perspective terapeutice care pot fi descoperite în mod personal. Acest eșafodaj profesional poate consolida baza practicilor, oferind o înțelegere solidă a corpului uman și a proceselor de ameliorare a stării pacientului.
Empatia
Comunicare eficientă: Empatia, abilitatea de a înțelege și de a simți nevoile pacienților, poate îmbunătăți comunicarea și construirea relației terapeutice. Înțelegând perspectivele și preocupările pacienților, poți adapta tratamentul și oferi sprijin emoțional adecvat.
Sincretism eficient
Individualizarea tratamentului: Prin îmbinarea terapiei Yumeiho, a pregătirii de specialitate și a empatiei, se poate dezvolta o abordare personalizată pentru fiecare pacient. Această adaptabilitate poate fi cheia eficienței, având în vedere diversitatea nevoilor individuale.
Abordare preventivă și curativă: Integrând aspecte preventive ale terapiei Yumeiho cu abordările curative ale pregătirii de specialitate, poți oferi pacienților un plan complet care vizează atât gestionarea problemelor existente, cât și prevenirea celor viitoare.
Conștientizare și educație: Un sincretism eficient ar putea implica și educația pacienților în legătură cu beneficiile terapiei Yumeiho și rolul acesteia într-un program mai amplu de îngrijire a sănătății, implicându-i astfel în propriul proces de vindecare.
În ansamblu, o abordare integratoare care valorizează terapia Yumeiho, pregătirea de specialitate și empatia poate contribui la o experiență terapeutică comprehensivă și satisfăcătoare pentru pacienți.
Finalmente, ne întrebăm care sunt aspectele ce fac diferența în fiecare moment în care ne manifestăm profesional și uman în calitate de terapeut Yumeiho. Răspunsul/răspunsurile posibile ne vor conduce spre un paradox ce poate fi denumit empatie/pragmatism, adică eficiență.
Empatia în orice terapie este capacitatea terapeutului de a intra în lumea subiectivă a pacientului, de a simți și de a înțelege cu adevărat emoțiile și experiențele acestuia. Este o conexiune emoțională și cognitivă care implică ascultare atentă, înțelegere profundă și exprimarea acestei înțelegeri către pacient într-un mod susținător. De exemplu:
Ascultare empatică: Empatia începe cu ascultarea activă și, în mod paradoxal, pasivă. Terapeutul acordă atenție nevoilor și preocupărilor pacientului, arătând că este deschis să înțeleagă cu adevărat ce se întâmplă în interiorul acestuia.
Înțelegere profundă: Empatia implică o înțelegere profundă a stării emoționale a pacientului, inclusiv a contextului și a semnificației personale a experiențelor acestuia. Terapeutul își pune în mod activ în minte perspectivele și trăirile pacientului.
Reflexie și validare: Terapeutul reflectă sentimentele și gândurile pacientului înapoi, către acesta, oferindu-i astfel confirmarea că a fost înțeles corect. Validarea emoțiilor pacientului este crucială pentru construirea încrederii și a relației terapeutice.
Non-judecată și acceptare: Empatia implică o atitudine non-judecătoare și acceptantă față de pacient. Terapeutul nu condamnă sau critică, ci oferă suport și înțelegere, în pofida dificultăților sau alegerilor pacientului.
Utilizarea empatiei în intervenția terapeutică (chiar și spontană, neprevăzută): Empatia nu este doar o atitudine pasivă, poate fi și o componentă activă a intervenției terapeutice. Terapeutul poate utiliza empatia pentru a ghida discuții, pentru a identifica modele de gândire și pentru a susține schimbările pozitive.
Binele nu reprezintă absența sau eliminarea răului, ci o atitudine. O atitudine umană și eminamente altruistă, dar până la un punct. Orice soluție umană și morală poate fi eficientă, dar cu ceva cunoaștere și experiență.
Lucian Dănilă, terapeut Yumeiho, gradul 3
