Asist. Univ. Bratu Mircea,
A.N.E.F.S. – BUCURESTI – catedra de KINETOTERAPIE
2003
YUMEIHO® este o metoda terapeutica si profilactica ce actioneaza in principal in scopul restabilirii echilibrului biomecanic al intregului corp. Realizarea acestui obiectiv implica urmatoarele aspecte: relaxarea, respectiv normalizarea tonusului maselor musculare; normalizarea biomecanicii articulatiilor; elasticizarea tesuturilor conjunctive; echilibrarea pozitiei centrului de greutate al corpului; simetrizarea corpului fata de coloana vertebrala (atat cat este posibil). Din punct de vedere al tehnicilor si procedeelor folosite, terapia yumeiho® este extrem de complexa, aceasta deoarece ea inglobeaza elemente din diferite scoli si sisteme de masaj atat orientale cat si occidentale. Se vor remarca procedee de masaj clasic, de presopunctura, de manipulari osteo-articulare, de stretching, de tractiuni si chiar elemente de mobilizari active – autotraining. Tehnica a fost fundamentata atat din punct de vedere practic cat si teoretic de prof. Masayuki Saionji, maestru al institutului de studii ale terapiilor traditionale din Japonia, avand la baza metodele terapeutice manuale traditionale, precum si cele de reabilitare a practicantilor artelor martiale. Deosebit de complexa, ea necesita o pregatire speciala, prin cursuri efectuate de un instructor autorizat, riscurile aplicarii incorecte avand repercusiuni grave asupra starii de sanatate a sportivului.
In timpul tratamentului terapeutul isi foloseste mainile pentru a explora supletea si tonusul muscular al sportivului, isi foloseste ochii (pentru a observa expresia si culoarea tegumentelor acestuia, simetria corpului fata de axul coloanei vertebrale, simetria grupelor musculare pereche, cum ar fi muschii paravertebrali, armonia miscarilor precum si natura echilibrului static) si urechile pentru a percepe cracmentele produse de manipularile articulare.
Organismul uman, sistem hipercomplex alcatuit din mai multe subsisteme interconditionate reciproc, este sustinut de energia subtila, denumita, in functie de scoala, prana, physis, magnetism animal, bioplasma, Ki – energie vitala, etc.
Potrivit conceptiei medicinii orientale dezechilibrele energiei vitale stau la baza scaderii capacitatii de performanta a organismului si a posibilitatilor lui de aparare in fata agresiunilor externe si interne. Prin efectele pe care le are la nivel energetic tehnica Yumeiho® asigura un teren propice refacerii structurilor biologice si energogenetice afectate de efortul fizic sportiv.
Asocierea tehnicii Yumeiho® cu mijloacele fizical-kinetice clasice contribuie astfel la optimizarea procesului de refacere, cu efecte deosebite in special in combaterea contracturilor musculare, a durerilor postefort, in stagnarea evolutiei modificarilor de tip uzura biologica. Aceste efecte se datoreaza in principal imbunatatirii vascularizatiei locale articulare si musculare, precum si datorita restabilirii echilibrului functional al aparatului locomotor, prin restabilirea pozitiei corecte a centrului de greutate al corpului.
Manevrele tehnicii Yumeiho® se adreseaza in special articulatiilor sacro-iliace, coxo-femurale si intervertebrale si actioneaza in vederea restabilirii echilibrul biomecanic – balanta POWELS, conservand astfel functiile de „stabilitate” si „mobilitate” locala, cu efecte asupra intregului organism.
Prin manevrele utilizate articulatiile soldului (principalele articulatii ale corpului) sunt solicitate constructiv (decoaptari, mobilizari pasive etc), cu crearea directiilor corecte de forta la nivelul suprafetelor articulare.
Pentru ca efectele obtinute sa fie cele urmarite trebuie ca manevrele sa fie executate corect. In caz contrar pot apare efecte negative, care merg pana la producerea de traumatismelor locale.
Este necesara respectarea urmatoarelor reguli :
Cresterea tonusului muscular in efort prezinta asimetrii de repartitie, generate atat de caracteristicile biomecanice ale efortului, cat si de particularitatile individului. Aceste asimetrii in plan fizic genereaza deplasari (predominante de pozitie) ale centrului de greutate al corpului, cu modificari structurale , morfologice si fiziologice importante. Anomaliile de pozitie ale centrului de greutate stau la baza aparitiei dezechilibrelor sistemului nervos vegetativ, ale aparatului locomotor, ale sistemului circulator precum si in plan energetic.
Deoarece se poate stabili o relatie de interdependenta intre pozitia centrului de greutate si starea articulatiilor sacro – iliace , orice tulburare de pozitie ale acestora poate fi corelata cu o anumita tipologie a aparitiei tulburarilor functionale ale corpului, respectiv a suferintelor deja aparute, sau cu un anumit potential maladiv. Deoarece suferinta unilaterala a articulatiilor bazinului induce intotdeauna proiectarea centrului de greutate a corpului in partea contra-laterala (vorbim de o predominanta a pozitiei acestuia, atat ca timp de situare cat si in ceea ce priveste greutatea distribuita la nivelul membrului de aceeasi parte). Astfel, in timpul mersului, timpul de sprijin pe unul din membre (cel “nesigur” sau dureros, sau “mai slab”) va fi semnificativ mai mic fata de celalalt, in ortostatism greutatea corpului va fi proiectata predominant asupra membrului inferior “sanatos”. Este firesc ca in aceste conditii coloana vertebrala sa reactioneze prin curburi compensatorii in scopul restabilirii echilibrului biomecanic al corpului. Aceste curburi “corectoare” daca se pastreaza suficient timp – uneori fiind necesari ani buni- faciliteaza producerea discopatiilor, a artrozelor, si a altor suferinte grave ale organului axial si nu numai. Prin tensionarea nefiziologica, anormala, si in cele din urma prin lezarea structurilor moi periarticulare intervertebrale, se influenteaza starea si activitatea filetelor nervoase radiculare ale ganglionilor sistemului nervos vegetativ situati paravertebral, toate acestea avand drept consecinta suferinta intregului organism -chiar si tulburari functionale, pana la imbolnaviri ale organelor interne.
In lipsa unui instrument de masura adecvat (balanta computerizata) situarea predominanta a centrului de greutate poate fi dedusa din aspectul si starea articulatiilor bazinului, mai ales din pozitia oaselor iliace respectiv din starea articulatiei sacro-iliace. In functie de observatiile facute prin palpare si masuratori, putem deduce potentialul maladiv astfel:
Tipul „dislocarii coxalului drept” (al centrului de greutate situat predominant pe partea stanga a corpului) este caracterizat prin dezechilibre ale sistemului nervos vegetativ parasimpatic, deci are implicatii negative asupra posibilitatilor de refacere postefort ale sportivului.
Tipul „dislocarii coxalului stang” (C.G. cu predominanta spre dreapta) este caracterizat prin dezechilibre ale sistemului nervos vegetativ simpatic, avand astfel implicatii negative asupra capacitatii de efort.
Tulburarile aparute in distributia greutaii la nivelul membrelor inferioare faciliteaza atat accidentarile sportivilor cat si rezultatele competitionale ale acestora si nu in ultimul rand trebuie mentionat riscul crescut de instalare a fenomenelor degenerative (artroze) la nivelul articulatiilor membrului suprasolicitat sau inadecvat solicitat.
Datorita specificului sau teoretic si practic, metoda yumeiho® este o aplicatie prin excelenta profilactica, atat in ceea ce priveste profilaxia imbolnavirii cat si in ceea ce priveste profilaxia evolutiei suferintelor deja instalate.
Pozitiile din care se lucreaza in tehnica Yumeiho® sunt :
Manevrele cele mai utilizate sunt :
Manipularea articulatiilor umerilor si intervertebrale toracale – sportivul in pozitie pe genunchi cu sezuta pe calcaie si mainile la ceafa. Kinetoterapeutul in spatele sportivului in pozitie pe genunchi cu coapsele abduse „prinde” bazinul subiectului, face priza prin anterior pe antebrate si realizeaza adductia orizontala a bratelor, concomitent cu extensia si tractiunea coloanei vertebrale. In punctul de tensiune maxima se face impulsul manipulativ prin ridicarea umerilor si extensia bratelor simultan cu proiectia anterioara a abdomenului.
Manipularea articulatiilor intervertebrale lombare superioare si toracale inferioare – sportivul in pozitie pe genunchi cu sezuta pe calcaie, capul flectat. Kinetoterapeutul ghemuit pe varfuri, cu genunchii perpendiculari pe coloana vertebrala a subiectului la nivelul unghiurilor inferioare ale omoplatilor, face priza anterior pe torace, pe sub axile, si fixeaza cu fruntea capul sportivului in flexie. Se face tractiunea brusca spre inapoi a toracelui, simultan cu flexia maxima a capului. Manevra se executa in 3 – 4 puncte de fixare, ascendent pe coloana dorsala.
Stretching pentru musculatura anterioara a coapselor si gambelor – sportivul in pozitie decubit ventral. Kinetoterapeutul, pe genunchi, prinde cu ambele maini varfurile picioarelor sportivului si executa pasiv extensia picioarelor pe gambe si flexia gambelor pe coapse. La punctul de amplitudine maxima executa tensiune finala prelungita, prin presiune exercitata la nivelul fetelor dor-sale ale picioarelor.
Manipularea articulatiilor metatarso-falangiene – sportivul in pozitie decubit ventral, cu genunchii flectati la 90º. Se executa manipulare pe articulatiile metatarso-falangiene in flexie. Reusita manipularii este apreciata prin inregistrarea unei succesiuni de cracmente.
Masajul regiunii sacro-lombare – sportivul in pozitie
decubit ventral, kinetoterapeutul maseaza regiunea sacrala prin 1). presiune exercitata cu policele in 5 puncte, pe liniile de articulare iliosacrale, 2). intindere a tegumentului,[si a tesuturilor moi subiacente, pana la limita maxima a elasticitatii acestora, mentinand constanta presiunea aplicata initial asupra punctelor] 3). suspendare a presiunii, 4). eliberare a tegumentului si 5). netezire descendenta, in scopul disiparii [tensiunilor] energiilor locale stagnate, [si a pregatirii terenului pentru efectuarea manevrei urmatoare.]
Masajul muschilor fesieri de partea stanga – sporti-vul in pozitie decubit ventral, kinetoterapeutul maseaza regiunea fesiera stanga cu mana stanga, cotul extins, prin presiune perpendiculara exercitata simultan cu usoara deplasare laterala. Mana dreapta a terapeutului stabilizea-za bazinul. Se executa de cel putin 20 ori.
Masajul regiunii supratrohanteriene (de partea stanga) – sportivul In pozitie decubit dorsal, kinetotera-peutul pozitionat lateral maseaza aceasta regiune cu ambele police, perpendiculare unul pe celalalt, executand frictiune cu framantat, prin miscari longitudinale, urcand usor pe fesa.
Masajul tendonului bicepsului femural stang – spor-tivul in pozitie decubit ventral, kinetoterapeutul executa frictiune lineara perpendiculara pe tendonul bicepsului femural (la nivelul pliului fesier, sub ischion) prin manevre „de taiere” executate cu ambele police, asezate perpendi-cular unul peste celalalt (de 10 ori ).
Masajul coapsei stangi (fata posterioara) – sportivul
in pozitie decubit ventral, kinetoterapeutul maseaza regiunea cuprinsa intre pliul fesier si fosa poplitee, pe trei linii, una mediana (x 2), una mediala (x 1) si una laterala (x 1). Manevra consta din frictiune lineara cu framantat, in 8 – 10 puncte / linie, cu ambele police, asezate perpendicular unul peste celalalt.
Masajul fosei poplitee stangi – sportivul in pozitie decubit ventral, se executa presiune usoara cu policele paralele, in 2 puncte simultan, de 4 ori. Presiunea este urmata de intindere foarte usoara a tegumentului si efleuraj superficial, pentru disiparea energiilor stagnate.
Masajul gambei stangi (fata posterioara) – sportivul in pozitie decubit ventral, se executa masaj de la fosa poplitee pana la tendonul achilean, pe trei linii, una me-diana (x 2), una mediala (x 1) si una laterala (x 1). Manevra consta din frictiune lineara cu framantat, in 6-8 puncte / linie, cu ambele police, asezate perpendicular unul peste celalalt.
Manipularea simultana a articulatiilor gleznelor – sportivul in pozitie decubit ventral, genunchii extinsi, picioarele in inversie, kinetoterapeutul pe genunchi, exer-cita presiune continua pe fetele mediale ale gleznelor, spre exterior, urmata de impulsul manipulativ.
Masarea simultana a tendoanelor achiliene – spor-tivul in pozitie decubit ventral, membrele inferioare ab-duse, genunchii extinsi, picioarele in inversie, kinetotera-peutul pe genunchi, maseaza cu podul palmei tendoanele achiliene pe directie dinspre interior spre exterior. Se executa de 10 ori.
Masarea simultana a muschilor triceps sural – spor-tivul in pozitie decubit ventral, membrele inferioare ab-duse, genunchii extinsi, picioarele in inversie, kinetotera-peutul pe genunchi, executa framantat simultan pe fetele posterioare ale gambelor.
Masajul simultan al fetelor plantare ale picioarelor – sportivul in pozitie decubit ventral, membrele inferioare usor abduse, genunchii extinsi, picioarele in inversie, kinetoterapeutul pe genunchi, executa frictiune liniara disto – proximala cu policele, pe 3 linii; de 10 ori pe linia mediana, de 5 ori pe linia mediala, de 5 ori pe linia laterala.
Masajul muschiului supraspinos – sportivul in pozi-tie decubit ventral, membrele superioare abduse la 90º, coatele flectate, capul rasucit de partea pe care se lucreaza, kinetoterapeutul fixeaza cu mana stanga articulatia scapulo-humerala la nivelul axilei si realizeaza frictiune liniara in lungul fibrei. Se executa bilateral.
Masajul concomitent al bratelor – sportivul in pozitie de decubit ventral cu bratele in abductie la 90º coatele flectate si palmele pe sol. Kinetoterapeutul realizeaza pre-siune si frictiune circulara cu podul palmei la nivelul bratelor.
Masajul musculaturii bratului stang – sportivul in pozitie de decubit dorsal cu bratele abduse la 90º coatele extinse. Kinetoterapeutul maseaza musculatura bratului stang cu policele stang pe doua directii.
Manipularea articulatiei cotului stang – sportivul in pozitie decubit dorsal, kinetoterapeutul sustine cotul cu mana stanga si executa priza cu mana dreapta la nivelul treimii distale a antebratului. Se realizeaza tensiune pe extensie si impuls manipulativ pe tensiune maxima.
Masajul muschilor paravertebrali – sportivul in pozitie decubit ventral, cu membrele superioare abduse la 90º si coatele flectate, kinetoterapeutul executa, simultan paravertebral, presiune cu policele, urmata de tractiune in limita elasticitatii tesutului si eliberare, urmata de efleuraj descendent, in 8 – 10 puncte, de 4 ori.
„Senileta” – masarea muschilor paravertebrali cu genunchii – sportivul in pozitie decubit ventral, cu mem-brele superioare abduse la 90º si coatele flectate la 90º, kinetoterapeutul fixeaza mainile pacientului si, cu ajutorul genunchilor exercita presiuni in 4 – 5 puncte pe mus-culatura paravertebrala, in sens descendent, pe expir.
Manipularea articulatiei sacro-iliace stangi – sportivul in pozitie decubit lateral drept, cu membrul inferior stang flectat din sold si genunchi si membrul superior stang extins si usor abdus. Kinetoterapeutul „incaleca” gamba pacientului si cu mana dinspre capul pacientului fixeaza umarul, anterior, iar cu cotul de la membrul superior opus apasa soldul acestuia in jos si lateral. Prin aplicarea acestei miscari trunchiul pacientului se rasuceste. Se induce impulsul manipulativ.
Stretching-ul muschilor adductori si articulatiilor coxo – femurale – sportivul in pozitie decubit dorsal, cu coapsele in flexie – abductie – rotatie externa, genunchii flec-tati, planta in planta, se exercita presiune continua pe fetele mediale ale genunchilor, initial alternativ, apoi simultan.
Manipularea articulatiei coxo-femurale stangi – sportivul in pozitie decubit lateral drept, cu membrul inferior stang extins si cu cel drept flectat, kinetoterapeutul la nivelul picioarelor sportivului, in axul longitudinal al acestuia; cu picioarele fixeaza membrul inferior drept la nivelul gleznei si genunchiului, iar cu mainile apuca membrul inferior stang – priza pe treimea distala a gambei. Se executa usoare rotatii ale coapsei, cu flexii ale genunchiului, pentru a relaxa musculatura, dupa care executa tractiune in ax, urmata de impuls manipulativ (x2)
Mobilizarea articulatiei coxo-femurale stangi – sportivul in pozitie decubit dorsal, cu membrul inferior contro-lateral flectat, kinetoterapeutul fixeaza cu mana stanga talonul pacientului si apuca cu mana dreapta genunchiul stang, imprimand miscari de circumductie. La capatul fiecarei curse se executa o extensie de genunchi (x 2-3).
Masajul coapsei stangi (fata anterioara) – sportivul in pozitie decubit dorsal, cu coapsa stanga usor abdusa si rotata extern, terapeutul executa : a). masarea fetei interne a coapsei, pe trei linii – mediana (x 2), mediala (x 1), laterala (x 1); b). masarea muschiului tensor al fasciei lata cu ambele police perpendiculare unul pe celalalt; c). mobilizarea pasiva a rotulei.
Masajul musculaturii posterioare a coapsei si gambei stangi – terapeutul in genunchi, cu sezuta pe calcaie, perpendicular pe axul lung al pacientului, sportivul in pozitie decubit dorsal cu membrul inferior de masat in sprijin pe coapsele terapeutului, ruleaza membrul inferior al pacientului pe coapsele sale.
Masajul muschiului tibial anterior stang – sportivul in pozitie decubit dorsal, kinetoterapeutul maseaza muschiul tibial anterior cu policele perpendiculare unul pe celalalt, in 6 puncte, de cel putin 2 ori.
Stretching-ul musculaturii posterioare a membrului inferior stang – sportivul in pozitie decubit dorsal, cu mem-brul inferior stang usor flectat, genunchiul extins, terapeutul fixeaza cu mana dreapta talonul pacientului si cu ante-bratul executa presiune pe fata plantara a piciorului, realizand flexia fortata a acestuia.
Mobilizarea gleznei stangi si percutia fetei plantare a piciorului – sportivul in pozitie decubit dorsal, kinetotera-peutul executa circumductii ale gleznei, urmate de 6 percutii, cu pumnul semideschis, la nivelul fetei plantare a piciorului.
Manevrele asimetrice se vor executa initial pe o parte, apoi si pe partea controlaterala, respectand succesiunea prezentata in tabel.
